Seara de miercuri, 9 octombrie, a fost nobilã! Centrul pentru literaturã “Passa Porta” de la Bruxelles l-a gãzduit pe scriitorul de origine românã Norman Manea.  Ne-a vorbit despre motivaţia sa de a scrie. Printre altele, glumind, scriitorul a lansat cã “Philip Roth e [probabil] cel care va lua mâine premiul Nobel” [pentru literaturã].

 Ludmila Bulgar, CartierEuropean.com 

Norman Manea ascunde dupã alura taciturnã o blândeţe copilareascã. Este agreabil. Vorbãreţ. Chiar glumeţ. Scrie pentru a “se desprinde de trivialitatea cotidianului”, de “haosul zilnic”. Pentru cã are ce spune, pentru cã altfel nu se poate. În cazul dumnealui.

Scriitorul american de origine romana Norman Manea, ultimul roman “Vizuina” (Polirom)

L-am întrebat ce anume i-a permis sã atingã un public universal, lucru  care nu le-a reuşit altor scriitori de limba romanã. Prin ce e diferit? “Nu ştiu prin ce sunt diferit. Am o experienţã de viaţã  proprie care mã face diferit de alţii” şi despre asta scriu. Fiecare are o experienţã diferitã, proprie, a mai adãugat acesta. “Eu scriu despre ceva foarte specific şi anume asta este universal”. Succesul unui scriitor e în autenticitate, potrivit lui Norman Manea, care considerã cã  “pentru a reuşi, un scriitor trebuie sã rãmânã el însuşi”.

Exilul sãu în Statele Unite, scriitorul îl rezumã printr-un oxomoron: “traumã privilegiatã”. O ţarã foarte complexã, “unde nimic nu este important, nimic nu conteazã”, [dupã formula exprimatã în englezã de scriitor “Nothing is important, nothing matters”].

I-am mãrturisit scriitorului cã dureroasele evenimente atât de vechi prin care a trecut dumnealui şi familia sa, deportatã în Transnistria, au fost aduse la cunoştinţa publicului atât de recent, fapt regretabil, şi i-am promis cã-i voi expedia cartea “Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Memorie si istorie in Europa de Est si de Vest” (Cartier 2013), care evocã pe larg acest episod al deportãrii evreilor şi romilor de cãtre regimul Antonescu în dreapta Nistrului. Regiunea aceasta s-a întipãrit în memoria scriitorului ca un loc al tristeţii din copilaria în deportare, de unde şi “Trans-Tristia”, în cartea sa, “Intoarcerea Huliganului”.

De obicei, autografele sunt formalitãţi, cel de la Norman Manea însã a fost o formalitate  agreabilã. Scriitorul mi-a mãrturisit cã  eroina ultimului sãu roman “Vizuina” este Ludmila  , prescurtatã în “Lu”. Dintr-o datã numele meu rusesc mi s-a parut mai universal, ca sã folosesc termenii scriitorului.

Scriitorul Norman Manea, autorul romanului “Intoarcerea huliganului”, Ludmila Bulgar, editor CartierEuropean.com

Mâine premiile Nobel pentru literaturã vor aduce în atenţia publicului mondial un scriitor, la fel de specific şi de universal deopotrivã, dupã cum este şi Norman Manea.  Elegant. Detaşat. Dumnealui spune cã America are pilule pentru frici de tot soiul. Nu şi contra scriiturii, din fericire ! Azi Norman Manea mi-a înnobilat ziua.

Mai multe despre scriitor: http://www.normanmanea.com si http://blog.yupnet.org/2012/07/05/variations-to-a-portrait-norman-manea-in-dialogue-with-robert-boyers/