In timp ce parerile unora si ale altora variaza, Constitutia RM, care serveste drept referinta si pentru cei din-afara tarii, pazeste cu sfintenie sintagma de « limba moldoveneasca ».

«De ce face [Marian Lupu] aceste jocuri iresponsabile si periculoase pentru interesul nostru national ? », se intreaba un editorialist de la Chisinau, referindu-se la jocurile… “de-a limba moldoveneasca” ale unor lideri politici de la Chisinau.

Foarte simplu: Marian Lupu a fost sustinut in pozitiile lui de oameni importanti in Europa, uneori in mod declarativ, dar mai des in mod tacit, care ascunde lasitate politica.

Voi incepe cu “Cel-Mai-Iubit-dintre-Nepamantenii” bine pusi in Europa, Kalman Mizsei, cel caruia i-am afirmat ca putem ramane « prieteni », desi fusese solul mesajului PCRM catre Consiliul UE cum ca “omul vostru [pentru ca lucram Consiliu pentru un alt RSUE] face manifestatii contra noastra” la Bruxelles. Domnul Mizsei este fostul Reprezentant Special al UE pentru Republica Moldova, pentru cabinetul caruia mai-mai n-am avut onoarea sa fiu angajata in 2008. Kalman Mizsei imi marturisea in cadrul unui interviu de angajare ca limba de stat este « limba moldoveneasca in Republica Moldova ». Si de parca cele spuse de inaltul responsabil european nu erau suficiente pentru a ma convinge, in birou isi facuse aparutia Pirkka Tapiola, un alt Senior Adviser din cadrul Policy Unit, inima laboratorului politic la Consiliul Uniunii Europene, care adaugase si el un argument, culminant de altfel: « Pentru ca asa e scris in Constitutie si trebuie sa respectam legea suprema a statului ».

Despre Kalman Mizsei se stie ca este un apropiat al lui Marian Lupu. Cum sa gandesti altfel cand stii ca l-a decorat in pompa cu Ordinul Republicii, semnat la 2 martie 2011, in timp ce toata presa libera n-a incetat sa-l critice in acea perioada critica pentru Moldova pentru ca sprijinea prea mult PCRM-ul. Oficial, beneficiarul este multumit “pentru contributia sa deosebita la aprofundarea dialogului dintre EU si RM si pentru promovarea valorilor democratice in RM”. Nu stiu cum a evaluat Marian Lupu aceasta contributie a lui Mizsei, cu ce fel de cantar, dar cred ca daca ar fi solicitat in prealabil parerea mass media de la Chisinau, Ordinul Republicii nu ar fi fost irosit in felul acesta.

Astazi, Kalman Mizsei este profesor la Central European University si continua sa propage probabil ideea moldovenismului cand i se iveste ocazia. Si culmea este ca parerea lui conteaza. Acestuia i se cere in permanenta opinion-ul despre evolutia Moldovei, iar recent a fost invitat si la Forumul UE-Moldova de la Berlin. Cat despre Finlandezul Pirkka Tapiola, acesta continua sa activeze in cadrul Serviciului European de Actiune Externa (EEAS). In 2009, acesta era inca la Consiliul UE, condus de Javier Solana, care a asteptat sa vada cine iese teafar din imbranceala politica « Aprilie 2009 » inainte de a se pronunta serios asupra situatiei din Moldova. Si asta nu pentru ca Europa, in general, ar fi sustinut comunistii, ci pentru ca erau oameni influenti, de gate-keepers cum li se spune in limbaj politic, ca Mizsei si Tapiola, care aveau grija ca declaratiile lansate de pe Everestul european in acele zile sa nu-i zburleasca pe Comunisti, in eventualitatea ca acestia ar ramane la putere. Personaje de tipul lui Mizsei sunt megafoanele manifeste, care chiar cred in ceea ce spun, si anume ca limba de stat in Moldova este moldoveneasca si ca ideea este irefutabila. Dupa parerea lor, astfel sunt aparate drepturile omului, ale minoritatilor, naiba mai stiu eu ce inca. Dar nu reflecteaza o clipa asupra faptului ca este incalcat dreptul elementar al majoritatii populatiei de a-si numi corect limba materna.

O alta categorie este cea a inaltilor demnitari europeni, fosti si actuali, care se auto-cenzureaza, din teama, din lasitate, sau prefera pur si simplu status-quo-ul “moldovenesc”. Leonard Orban, fost Comisar European pentru Multilingvism, credea probabil ca mandatul lui urma sa fie unul simplu: post nou creat, fara mari responsabilitati jenante, etc. Realitatea a fost insa diferita. Cateva luni dupa investire, seful departamentului roman de traduceri de la Comisia Europeana, un traducator grec (pentru ca nu erau inca romani cu acest grad la Comisie), ne-a convocat pe cele doua basarabence care lucram la departamentul roman de traduceri sa ne intrebe ce limba se vorbeste in Moldova. In acea perioada, un act important (Acordul de readmitere) urma sa fie semnat cu Republica Moldova si se cerea parerea oficiala asupra limbii care urma sa fie mentionata intr-o nota de subsol la acordul respectiv. Recapitulez, adica Comisarul roman Leonard Orban avea nevoie de parerea unui grec, care ne-a cerut parerea noastra, pentru a emite un aviz oficial in ceea ce priveste limba care se vorbeste in Republica Moldova ! Si asta mi-a facut sa-mi aduc aminte de o alta anecdota a carui protagonist a fost Comisarul Orban.

Cu cateva zile inainte de investirea in functia de comisar a lui Orban, acesta ne-a facut o vizita la Luxemburg, la departamentul roman de traduceri al Comisiei Europene. Fiecare traducator s-a prezentat scurt : nume, prenume, facultatea, originar din… Cand mi-a venit randul, m-am prezentat si eu ca toata lumea “Ma numesc Ludmila Bulgar, am facut facultatea la…, sunt originara din Basarabia, de la Cahul…”. Nu credeam ca zic ceva atat de deosebit incat sa merit o replica la evocarea locului meu de bastina. Viitorul Comisar m-a pus la punct in fata colegilor, toti traducatori romani, eram cumva intre ai nostri, « ca n-ar trebui sa spun ca vin din Basarabia, ci Republica Moldova, pentru ca as putea provoca un scandal diplomatic ». Apoi a evocat un epizod in care « o interpreta tradusese in cadrul unor negocieri Constrantinopol in loc de Istanbul” si ar fi fost mare zapaceala din cauza lapsusului respectiv. L-am last sa-si termine terapia publica, pentru ca dumnealui avea deja impresia ca se afla in fata Parlamentului European, dupa care i-am zis : « Nu va suparati, dar eu consider ca stiu mai bine ca oricine cum se cheama locul de unde vin », desi altii i-ar putea spune altfel, asta este problema lor. Adica pentru Comisarul Orban, in timp ce lumea spunea « sunt de la Cluj, de la Timisoara, etc.”, eu ar fi trebuit sa fac o declaratie oficiala ca « vin din Republica (Comunista) Moldova ». Mi-a lasat un gust amar aceasta intalnire cu un om crispat, carierist, plin de sine si de idei inchistate, care se auto-cenzureaza; de altfel singurul romana de rang care mi-ar fi sugerat vreodata formula “RM”.

Iata tipul de personaje care sunt pilonii pozitiei versatile a lui Marian Lupu in materie lingvistica.

In timp ce unii oficiali ezita si creaza confuzie in capul tuturor, lista traducatorilor acreditati pentru “limba moldoveneasca” continua sa existe la Tribunalul de prima instanta de la Bruxelles, dezinformand in continuare instantele straine care si ele iau drept referinta ineptia din Legea fundamentala a RM. Corectarea articolului 13 este singura posibilitate de a evita confuzia in capul strainilor referitor la limba noastra, dar cel mai mult, ar limpezi ideea pe care o au basarabenii despre limba pe care o vorbesc. Aceasta corectare nu ar leza cu nimic minoritatile din RM, ci ar restabili respectul fata de idiomul nostru.

Pentru a sustine ideea aceasta, petitia « Un clic pentru Limba Romana in Constitutia RM », lansata de Institutul European pentru Moldova in 2009, a adunat aproape o mie de semnaturi, printre care ale multor personalitati basarabene. Petitia a fost expediata Comisiei pentru modificarea Constitutiei, Parlamentului RM, Presedientiei si Academiei de Stiinte a RM. Institutul European pentru Moldova a primit raspuns de la Presedintele interimar Ghimpu precum ca problema se va examina. Intre timp insa, Lupu isi permite sa lanseze declaratii aberante, ba stiintific, ba pragmatic, asupra unui subiect atat de capital.

Sincera sa fiu, am uneori impresia ca promotorii moldovenismului au castigat acea batalie lingvistica, pentru ca inradacinarea in Constitutie a “limbii moldovenesti” este o referinta pentru toti cei care ar ezita eventual sau care cauta o parere « obiectiva ». Iata de ce modificarea actului fundamental, art.13 din Constitutie, nu le-ar mai permite unora de genul lui Marian Lupu sa faca declaratii versatile privind limba vorbita in RM. Astazi acestia o fac pentru ca simt ca mai au sustinere la acest capitol in legea fundamentala si peste hotarele tarii.

Ludmila Bulgar

Aici gasiti sustinatorii notorii ai petitiei « Un Clic pentru Limba Romana in Constitutia RM» : http://cbb2009.wordpress.com/2009/12/09/breaking-news-eugen-doga-sustine-petitia-un-clic-pentru-limba-romana-in-constitutia-rm/